Sfântul Botez este întâia dintre Tainele Sfintei Biserici; este uşa prin care se intră în Sfânta Biserică. Şi numai ajungând membri ai Bisericii lui Hristos ne putem învrednici şi de primirea celorlalte Sfinte Taine.
    Taina Sfântului Botez a fost aşezată de Mântuitorul Iisus Hristos prin cuvintele: «Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh» (Matei XXVIII, 19). Acestea le-a grăit după învierea Sa din morţi.
    Dar Taina Sfântului Botez nu este numai uşa prin care se intră în Sfânta Biserică a lui Hristos, ci şi pentru câştigarea împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum ne încredinţează însuşi Mântuitorul, zicând : «De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.» (Ioan III, 5).

    Şi înaintemergătorul Mântuitorului Hristos, sfântul Ioan, a botezat la Iordan. Dar botezul lui nu era Taină, ci închipuia doar curăţirea de păcate prin credinţă si pocăinţă; el era mai mult un îndemn la pocăinţă, un semn văzut şi pregătitor spre cele ce aveau să vină, cum mărturiseşte chiar sfântul Ioan Botezătorul: «Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc» (Matei III, 11). Mai târziu, şi sfântul apostol Pavel, întâlnind în calea sa pe unii care primiseră botezul lui Ioan, i-a întrebat: «Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici n-am auzit, dacă este Duh Sfânt. Şi el a zis: Deci în ce v-aţi botezat? Ei au zis: În botezul lui Ioan. Iar Pavel a zis: Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, spunând poporului să creadă în Cel ce avea să vină după el, adică in Iisus Hristos. Şi auzind ei, s-au botezat în numele Domnului Iisus» (Fapte XIX, 1-5), adică au primit Botezul creştin.
    Sfântul Botez instituit de Mântuitorul Iisus Hristos nu este doar un semn pregătitor pentru cele ce ar fi să vină, ci este o Sfântă Taină a Bisericii lui Hristos.
    Partea văzută a Tainei Sfântului Botez constă din afundarea de trei ori în apă sfinţită a celui ce se botează şi în rostirea cuvintelor : «Botează-se robul lui Dumnezeu. (N) În numele Tatălui, amin, şi al Fiului, amin, şi al Sfântului Duh, amin; acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin». Apa care se foloseşte la Taina Sfântului Botez trebuie să fie naturală, curată, cu nimic amestecată.
    Efectele primirii Tainei Sfântului Botez sunt: iertarea păcatului strămoşesc şi a tuturor păcatelor săvârşite înainte de Botez în situaţia celor ce se botează mai târziu; renaşterea, sau naşterea la o viaţă nouă duhovnicească, viaţă de curăţie şi sfinţenie; de asemenea, primirea în sânul Sfintei Biserici, adică numărarea celui botezat între fiii ei, putându-se împărtăşi de toate celelalte    Sfinte Taine şi de bunurile sufleteşti pe care Sfânta Biserică le dăruieşte membrilor ei (cum s-a mai arătat). De aici şi denumirile date Tainei Sfântului Botez: «baie», «izvor sfânt», «luminare», «renaştere», «naştere din nou», «sfinţire», «pecetea lui Hristos», «baia vieţii", «baia renaşterii» şi «baia pocăinţei». Botezul şterge şi vina şi pedeapsa pentru păcate, dar el nu nimiceşte şi urmările păcatului strămoşesc, cum sunt: slăbirea voinţei şi înclinarea spre rău, pofta inimii, suferinţele, bolile şi moartea.
    Săvârşitorii Tainei Sfântului Botez sunt episcopii si preoţii, căci lor le-a încredinţat Mântuitorul Iisus Hristos puterea de a săvârşi Sfintele Taine.
    În ceea ce priveşte faptul că pruncii nu pot să-şi mărturisească credinţa creştină, Biserica are ca garant pe naşii care-i primesc la botez, care mărturisesc pentru aceştia credinţa creştină rostind Crezul şi care îşi iau îndatorirea ca finii lor să fie crescuţi de ei în credinţa Bisericii. Ca să facă mărturisirea de credinţă, naşului i se cere să fie bun credincios, să fie mai în vârstă; de asemenea, să fie de acelaşi sex cu pruncul care se botează. Părinţii pruncului nu pot fi naşi. Este bine ca pentru fiecare nou botezat să fie numai un naş. Naşul are îndatorirea să îngrijească de viaţa sufletească a finului său, învăţându-l, la vremea cuvenită, adevărurile dreptei noastre credinţe spre a face din el un bun credincios, mădular sănătos al Sfintei Biserici. Dar şi finul este dator cu ascultare şi cu respect faţă de naş, în aceeaşi măsură cum îi ascultă pe părinţii săi trupeşti.
    Există un Botez al muceniciei sau al sângelui (Matei X, 32 ; XVI, 25), cunoscut în cele dintâi veacuri creştine, înţelegând prin el moartea martirică, în persecuţii, pentru Mântuitorul Iisus Hristos. Sfinţii părinţi îl socotesc asemenea Botezului din apă şi din Duh, uneori chiar mai de preţ decât acesta (sfântul Grigorie Teologul).
    Mai cunoaştem şi Botezul dorinţei care constă în dorinţa arzătoare a cuiva de a ajunge membru al Sfintei Biserici, ducând o viaţă de pocăinţă şi în virtute. Dacă dintr-o pricină oarecare fără voia lui nu ajunge să primească botezul prin apă şi prin Duh, el e socotit botezat cu Botezul dorinţei.
Taina Sfântului Botez nu se repetă. Căci «este un Domn, o credinţă, un botez» (Efes. IV, 5)... «Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor», rosteşte cel ce primeşte Sfânta Taină a Botezului (Art. 10 din Simbolul Credinţei). Într-adevăr, după cum cineva nu se naşte trupeşte decât o singură dată, tot asemenea naşterea sufletească nu poate fi decât una singură. Numai dacă a fost găsit un prunc şi nu se ştie sigur de a fost sau nu botezat, atunci acesta este botezat condiţionat, dacă n-a fost botezat. Deci nici aici nu se săvârşeşte un al doilea botez.
Rubrică realizată de Dragoş Haraga