Iesirea – Capitolul 4

Vechiul Testament

Iesirea (A doua Carte a lui Moise) – Capitolul 4

1. Şi răspunzând, Moise a zis: «Dar de nu mă vor crede şi nu vor asculta de glasul meu, ci vor zice: «Nu ţi S-a arătat Domnul!», ce să le spun?».

2. Zis-a Domnul către el: «Ce ai în mână?». Şi el a răspuns: «Un toiag!».

3. «Aruncă-l jos!» îi zise Domnul. Şi a aruncat Moise toiagul jos şi s-a făcut toiagul şarpe şi a fugit Moise de el.

4. Şi a zis Domnul către Moise: «Întinde mâna şi-l apucă de coadă!». Şi şi-a întins Moise mâna şi l-a apucat de coadă şi s-a făcut toiag în mâna lui.

5. Apoi a zis Domnul: «Aşa să faci înaintea lor, ca să te creadă că ţi S-a arătat Dumnezeul părinţilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!».

6. Zis-a Domnul iarăşi: «Bagă-ţi mâna în sân!». Şi când a scos-o din sân, iată mâna lui era albă ca zăpada de lepră.

7. Şi i-a zis din nou Domnul: «Bagă-ţi iarăşi mâna în sân!», Şi şi-a băgat Moise mâna în sân; şi când a scos-o din sân, iată, era iar curată, ca tot trupul său.

8. «Dacă nu te vor crede şi nu vor asculta glasul semnului întâi, te vor crede la săvârşirea semnului al doilea.

9. Iar de nu te vor crede nici după amândouă semnele şi nu vor asculta glasul tău, atunci să iei apă din fluviu şi s-o verşi pe uscat; apa luată din râu se va face pe uscat sânge».

10. Atunci Moise a zis către Domnul: «O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie şi sunt gângav; şi aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi cu robul Tău; gura mea şi limba mea sunt anevoioase».

11. Dumnezeu însă a zis către Moise: «Cine a dat omului gură şi cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul Dumnezeu?

12. Mergi dar: Eu voi deschide gura ta şi te voi învăţa ce să grăieşti».

13. Zis-a Moise: «Rogu-mă, Doamne, trimite pe altul, pe care vei vrea să-l trimiţi!».

14. Atunci, aprinzându-se mânia Domnului asupra lui Moise, a zis: «Nu ai tu, oare, pe fratele tău Aaron levitul? Ştiu că el poate să vorbească în locul tău. Iată el te va întâmpina şi, când te va vedea, se va bucura în inima sa.

15. Tu-i vei grăi lui şi îi vei pune în gură cuvintele Mele, iar Eu voi deschide gura ta şi gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi.

16. Va grăi el poporului, în locul tău, vorbind pentru tine, iar tu îi vei fi grăitor din partea lui Dumnezeu.

17. Toiagul acesta, care a fost prefăcut în şarpe, ia-l în mâna ta, căci cu el ai să faci minuni».

18. Deci, a plecat Moise de acolo şi s-a întors la Ietro, socrul său, şi a zis către el: «Mă duc înapoi la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd de mai trăiesc». Iar Ietro i-a zis: «Mergi în pace!».

19. După atât de multe zile a murit regele Egiptului care prigonise pe Moise, şi Domnul a grăit aceasta lui Moise în pământul Madian: «Scoală şi întoarce-te în Egipt, că au murit toţi cei ce căutau sufletul tău!».

20. Luând atunci femeia şi copiii, Moise i-a pus pe asini şi s-a întors în Egipt. Şi a luat Moise în mâna sa şi toiagul cel de la Dumnezeu.

21. Şi a zis Domnul către Moise: «Când vei merge şi vei ajunge în ţara Egiptului, caută să faci înaintea lui Faraon toate minunile ce ţi-am poruncit. Eu însă voi învârtoşa inima lui şi nu va da drumul poporului.

22. Dar tu să zici lui Faraon: Aşa zice Domnul Dumnezeul Evreilor: Israel este fiul Meu, întâi-născutul Meu.

23. Îţi zic dar: Lasă pe fiul Meu să Mi se închine; iar de nu-l vei lăsa, iată, îţi voi ucide pe fiul tău cel întâi-născut».

24. Însă, la un popas de noapte, pe cale, l-a întâmpinat îngerul Domnului şi a încercat să-l omoare.

25. Dar Sefora, luând un cuţit de piatră, a tăiat împrejur pe fiul său şi atingând picioarele lui Moise a zis; «Tu-mi eşti un soţ crud!».

26. Şi S-a dus Domnul de la el; iar ea, din pricina acestei tăieri împrejur, i-a zis lui Moise: «Soţ crud!».

27. Atunci a zis Domnul către Aaron: «Mergi în întâmpinarea lui Moise în pustie!». Şi s-a dus acesta şi s-a întâlnit cu el în muntele lui Dumnezeu şi s-au sărutat amândoi.

28. Atunci a spus Moise lui Aaron toate cuvintele Domnului, pe care i le poruncise, şi toate semnele ce-i încredinţase să facă.

29. După aceea s-au dus Moise şi Aaron şi au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel

30. Şi le-a spus Aaron toate cuvintele pe care le grăise Domnul lui Moise, şi a făcut Moise semne înaintea poporului;

31. Şi poporul a crezut şi s-a bucurat că a cercetat Domnul pe fiii lui Israel şi a văzut necazurile lor şi, plecându-se, s-au închinat.