CreÅŸtinii ortodocÅŸi au primit de la SfinÅ£ii PărinÅ£i ÅŸi urmează obiceiurile de mai jos, in întreaga lume: 1. Intrând in biserica, creÅŸtinul îşi face semnul Crucii de trei ori, însoÅ£ind fiecare închinare cu o metanie* si zice: „Cel ce m-ai zidit, Dumnezeule, miluieÅŸte-m㔄Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”„Fără de număr am greÅŸit, Doamne, iartă-mă”2. Apoi, după ce s-a închinat către cei de-a dreapta si de-a stânga sa, se aÅŸează la locul său si ascultă la psalmii si rugăciunile citite in biserica. CreÅŸtinul nu spune rugăciuni după alegerea sa, nici nu le citeÅŸte din cărÅ£ile de rugăciuni, decât daca vrea sa fie judecat de sfântul Apostol Pavel pentru ca a părăsit adunarea Bisericii (cf. Evr. 10:25). 3. ÃŽnchinăciunile si metaniile nu trebuiesc săvârÅŸite potrivit dorinÅ£ei creÅŸtinului, ci potrivit regulilor sfinÅ£ilor apostoli si părinÅ£i, si anume: la Trisagion(„Sfinte Dumnezeule...”), „VeniÅ£i sa ne închinăm”, si la întreitul „Aliluia”, creÅŸtinul îşi face semnul Crucii de trei ori si trei metanii. Aceasta se săvârÅŸeÅŸte ÅŸi atunci când se citeÅŸte „ÃŽnvredniceÅŸte-ne, Doamne”, iarăşi la începutul Doxologiei Mari („Slava întru cei de sus lui Dumnezeu...”) si după ce preotul spune „Slava Å¢ie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră.” La fiecare strigare a preotului si atunci când se cântă „Ceea ce eÅŸti mai cinstita decât Heruvimii...”, se cade sa îşi face semnul Crucii si o metanie. ÃŽn zile obiÅŸnuite, metanii mari (închinăciuni) se săvârÅŸesc în timpul Liturghiei: a) când începe „Cu vrednicie si cu dreptate este...” b) când se sfârÅŸeÅŸte „Pe Tine te lăudăm...” c) la sfârÅŸitul axionului Sfintei Fecioare, „Cuvine-se cu adevărat să te fericim...” sau al înlocuitorului său; d) la începutul Rugăciunii DomneÅŸti; e) când Sfintele Daruri sunt înfăţiÅŸate pentru ÃŽmpărtăşanie; f) la cuvintele „Si acum si pururea si in vecii vecilor...” La utrenia de priveghere, se face o închinăciune la „Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica Luminii, intru cantari...”. 4. Duminicile, de la Sfintele Pasti pana la Ziua Treimii, de la NaÅŸterea Domnului si pana la Botez, si la praznicele Schimbarii la Fata si al Inaltarii Sfintei Cruci (la care se fac doar trei metanii mari, Crucii), Sfintii Apostoli opresc cu strasnicie ÃŽngenuncherea si metaniile mari, lucru despre care Sf. Vasile cel Mare a scris fericitului Amfilohie. Intaiul si cel de-al Saselea Sobor Ecumenic au hotarat, de asemenea, aceasta, intrucat Duminicile si celelalte praznice ale Domnului slujesc ca aducere-aminte a infierii noastre de catre Domnul, potrivit Apostolului: „Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu” (Gal. 4:7): caci închinăciunile potrivite robilor nu sunt potrivite fiilor. 5. Crestinii ortodocsi nu ingenuncheaza dupa voia lor, ci mai degraba la cuvintele preotului (sau diaconului), „Iara si iara cu pace...”; obiceiurile ingenuncherii dupa voie si al lovirii pieptului cu mana vin de la ereticii apuseni si nu sunt ingaduite in Biserica Ortodoxa. Crestinii ortodocsi, potrivit randuielii Bisericii, fac închinăciuni la vremea potrivita, plecandu-se cu fruntea pana la pamant si sculandu-se de indata. 6. In biserica, de fiecare data cand credinciosii sunt binecuvantati cu Crucea sau cu Evanghelia, cu o icoana sau cu potirul, isi fac semnul Crucii si isi pleaca capetele. Cand sunt binecuvantati cu lumanari, cu mana sau sunt tamaiati, crestinii ortodocsi nu se cuvine sa faca semnul Crucii, ci doar sa isi plece capetele. Totusi, in vremea saptamanii Sfintelor Pasti, atunci cand preotul tamaiaza avand Crucea, toti ne facem semnul Crucii si raspundem „Adevarat a inviat!” Astfel se cuvine sa deosebim intre închinăciunile datorate lucrurilor sfinte si cele datorate persoanelor, chiar de sunt din randul preotilor. 7. Cand primeste binecuvantare de la un preot sau de la un episcop, crestinul saruta mana dreapta a celui ce da blagoslovenia si nu isi face semnul Crucii. Nu este potrivit sa se sarute mana dreapta a clericilor, caci acesta este un obicei evreiesc, ci mana dreapta, de la care am primit blagoslovenia. 8. Potrivit invataturilor Sfintilor Parinti, semnul Crucii se face dupa cum urmeaza: degetul mare si primele doua degete ale mainii drepte sunt unite la varfuri, iar celelalte degete stranse in palma. Apoi ne atingem fruntea, pieptul, umarul drept si cel stang si ne plecam usor. De cei ce se insemneaza cu toate cele cinci degete, sau de cei ce se pleaca inainte sa savarseasca Crucea, sau doar isi vantura mana in aer sau in fata pieptului, Sf. Ioan Gura de Aur graieste: „Diavolii se bucura de aceste gesturi nebunesti”. Pe de alta parte, semnul Crucii, facut cum se cuvine, cu credinta si evlavie, ii ingrozeste pe diavoli, micsoreaza suferintele pricinuite de pacate si pogoara harul dumnezeiesc. RANDUIELI PENTRU METANII SI SEMNUL CRUCII SEMNUL CRUCII FARA METANII:
SEMNUL CRUCII CU O METANIE:
SEMNUL CRUCII CU O METANIE MARE (ÃŽNCHINÄ‚CIUNE):
METANIE FARA SEMNUL CRUCII: La cuvintele:
SEMNUL CRUCII NU SE FACE:
In vremea ecteniilor, de catre strana, care da raspunsurile. Facerea semnului Crucii si a metaniilor este ingaduita doar dupa savarsirea cantarii, si nu la cuvintele de incheiere ale acesteia. Metaniile mari (închinăciunile) nu sunt ingaduite Duminicile; de la Craciun pana la Boboteaza; de la Pasti pana la Duminica Rusaliilor; la praznicul Schimbarii la Fata; si la praznicul Inaltarii Crucii (in afara de cele trei închinăciuni ale Crucii). Închinăciunile inceteaza cu intrarea din vremea Vecerniei praznicului si nu se fac iarasi pana dupa "Învredniceşte-ne, Doamne..." in vremea Vecerniei din ziua praznicului. * In acest articol, termenii poiasni / ziemnoi poklon au fost talmaciti ca metanie/închinăciune. Metania se face plecandu-ne din mijloc pana ce degetele mainii drepte intinse ating pamantul; închinăciunea, ingenunchiind si atingand fruntea de pamant. (N.T.) |
0 Comentarii