Acatistul zilei de vineri: Acatistul DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşuieşte întru noi, şi ne curăţeste pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de 3 ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de 3 ori), Slavă… Şi acum…

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluieşte-ne pe noi. Amin

Apoi troparele, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, ca Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum… al Născătoarei de Dumnezeu:

Uşa milostivirii deschide-o, nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim în tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi: Cred într-Unul Dumnezeu…

La: Doamne, strigat-am…, se cântă stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea…

Iisuse preadulce, mângâierea sufletului meu; Iisuse, curăţirea minţii mele, Stăpâne mult milostive, Iisuse, mântuieşte-mă; Iisuse Mântuitorul meu, Iisuse al meu atotputernice, nu mă lăsa pe mine, Mântuitorule, ci mă miluieşte şi mă izbăveşte de toată muncirea; de partea celor mântuiţi, Iisuse al meu, mă învredniceşte şi fă-mă părtaş cetei aleşilor Tăi, Iisuse iubitorule de oameni.

Iisuse preadulce, slava Apostolilor; Iisuse al meu, lauda mucenicilor; Stăpâne atotputernice, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine cel ce alerg la Tine; Iisuse Mântuitorul meu, Iisuse al meu preaînfrumuseţate, Mântuitorule, Iisuse, miluieşte-mă, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut şi ale tuturor sfinţilor Tăi, Iisuse, şi ale tuturor proorocilor, Mântuitorul meu Iisuse, şi mă învredniceşte desfătării raiului, Iisuse, iubitorule de oameni.

Iisuse preadulce, lauda monahilor; Iisuse îndelung răbdătorule, desfătarea şi podoaba pustnicilor; Iisuse, mântuieşte-mă, Iisuse Mântuitorul meu; Iisuse al meu preabunule, scoate-mă din mâna balaurului, Mântuitorule Iisuse şi mă slobozeşte acum, Mântuitorule Iisuse, din lanţurile acestuia; şi din groapa cea prea adâncă mă scoate, Mântuitorul meu, Iisuse, şi mă numără împreună cu oile cele de-a dreapta, Iisuse.

Slavă … Şi acum …, a Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 2-lea:

Născatoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Iisus cel preadulce, pe Iisus cel atotîndurat şi Dumnezeu iubitor de oameni, pe Iisus cel singur bun şi îndurător, pe Acela roagă-L, Stăpâna lumii întru totul nevinovată, să mă miluiască pe mine păcătosul şi de partea cea de-a stânga să mă scape şi stării celei de-a dreapta să mă învrednicească, atunci când va şedea să judece lumea, precum este scris.

La Stihoavnă se cântă stihirile acestea, glasul al 6-lea:

Mântuitorul meu, Iisuse, Cel ce ai mântuit pe desfrânatul; Mântuitorul meu, Iisuse, Care ai primit pe desfrânata, miluieşte-mă şi pe mine acum; Iisuse mult milostive, mântuieşte-mă şi îndură-Te de mine, o, Iisuse, dătătorule de bine, precum Te-ai îndurat de Manase, Milostive Iisuse al meu, ca Cel ce eşti Însuţi iubitor de oameni.

Stih : Ascultă, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.

Nici o poruncă a Ta pe pământ n-am făcut. Cum mă voi arăta Ţie, Celui ce şezi pe tron, să dau răspuns şi să fiu judecat pentru toate câte am făcut cu ştiinţă şi cu neştiinţă, Hristoase al meu Iisuse? Drept aceea strig Ţie: Pentru rugăciunile slujitorilor Tăi, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine păcătosul.

Stih: Eu către Dumnezeu am strigat şi Domnul m-a auzit.

Cine nu mă va plânge pe mine, care am călcat porunca Ta, Iisuse, cu neînfrânarea, şi în locul raiului în iad m-am sălăşluit, Iisuse? Cu vederea celor dulci la gustare, moarte mi-am agonisit şi de slava Ta, Mântuitorul meu Iisuse şi de viaţă m-am arătat străin. Ci mă primeşte pe mine, care mă pocăiesc, ca un milostiv şi de oameni iubitor, Iisuse al meu, pentru mare mila Ta.

Slavă … Şi acum …, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată Fecioară, care singură ai născut pe Iisus, izbăveşte-mă de păcatele cele sufleteşti şi te rog să mă miluieşti pe mine cel mort; că tu eşti nădejdea celor fără de nădejde şi ajutătoarea lumii; că poţi a-mi ajuta, Fecioară, ca o Maică a Domnului; nu trece rugăciunea mea, nici nu mă lăsa, întru tot curată Stăpână, ci ca o iubitoare de oameni, miluieşte-mă.

Apoi: Doamne miluieşte (de 12 ori), Slavă… Şi acum… Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi Psalmul 142: Doamne auzi rugăciunea mea… Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori). Şi îndată se cântă: Dumnezeu este Domnul…

Apoi troparul acesta, glasul al 2-lea:

Când Te-ai pogorât la moarte, Cel ce eşti viaţa fără de moarte, atunci iadul ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie. (de trei ori).

Slavă… Şi acum…, al Născătoarei de Dumnezeu:

Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt preamărite, Născătoare de Dumnezeu; cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, cu adevărat Maică te-ai cunoscut, născând pe Dumnezeu cel adevărat, pe Care roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Doamne miluieşte (de 3 ori). Slavă… Şi acum… Psalmul 50: Miluieşte-mă Dumnezeule…

Canon de umilinţă către Domnul nostru Iisus Hristos
Facere a Sfântului Teoctist Studitul

Cântarea 1, glasul al 2-lea:
Irmosul:

În adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată; iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul cel preaslăvit, căci cu slava S-a preaslăvit.

Pripeală: Iisuse preadulce, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă.

Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse îndelung-răbdătorule, vindecă rănile sufletului meu, Iisuse, şi îndulceşte, Te rog, inima mea, mult Milostive, ca fiind mântuit să Te slăvesc pe Tine, Iisuse, Mântuitorul meu.

Iisuse preadulce Hristoase; Iisuse, deschide-mi uşile pocăinţei, iubitorule de oameni Iisuse, şi mă primeşte pe mine cel ce cad la Tine şi fierbinte Te rog, Iisuse, Mântuitorul meu, Cel ce eşti iertarea păcatelor.

Slavă…

Iisuse preadulce Hristoase, Iisuse, scoate-mă din mâna lui Veliar cel înşelător, Iisuse, şi mă fă stătător de-a dreapta slavei Tale; Iisuse Mântuitorul meu, izbăveşte-mă de partea cea de-a stânga.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpână, care ai născut pe Iisus Dumnezeu, roagă-L pentru noi netrebnicii robii tăi, Preacurată, ca să ne izbăvim de munci cu rugăciunile tale, noi cei întinaţi, ceea ce eşti fără de întinăciune, primind în tine slava cea de-a pururea.

Cântarea a 3-a:
Irmosul:

Pe piatra credinţei întărindu-mă, Tu ai deschis gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu a cânta Ţie : nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Auzi, Iubitorule de oameni, Iisuse al meu, pe robul Tău, care strigă cu umilinţă şi mă izbăveşte de osândă şi de chinuri, Iisuse al meu, Cel ce esti singurul îndelung-răbdător, Iisuse preadulce, mult milostive.

Ridică-mă, Iisuse, pe mine, robul Tău, cel ce cad cu lacrimi, Iisuse al meu şi mă mântuieşte, Iisuse al meu, pe mine cel ce mă întorc şi mă izbăveşte, Stăpâne, de gheenă, Iisuse preadulce, mult milostive.

Slavă…

Vremea, Iisuse al meu, pe care mi-ai dat-o, în patimi am cheltuit-o, Iisuse al meu; drept aceea, nu mă lepada pe mine, Iisuse al meu, ci mă cheamă, Te rog, Stăpâne, Iisuse preadulce, şi mă mântuieşte.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fecioară, care ai născut pe Iisus al meu, roagă-L să mă izbăvească de gheenă, căci tu singură eşti rugătoare pentru cei scârbiţi, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită şi mă învredniceşte de viaţa cea veşnică, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Catavasie:

Păzeşte-ne de nevoi pe noi robii Tăi, milostive, că noi cu deadinsul către Tine scăpăm, ca la izbăvitorul cel milostiv, Stăpânul a toate, Domnul Iisus.

SEDEALNA, glasul al 3-lea:

Cele cereşti şi cele pământeşti cu cuvântul Tău le-ai adus întru fiinţă, ca un Atotputernic; iar cetele îngerilor cu cutremur stând înaintea Ta, neîncetat laudă Îţi aduc Ţie, Stăpâne, Celui ce pe toate marginile le-ai strălucit cu lumina Ta. Pentru aceasta şi noi cu credinţă ne rugăm Ţie: Mântuieşte-ne pe noi cu milostivirea Ta.

Slavă…

Iisuse preadulce, lumina lumii, luminează ochii sufletului meu, Fiul lui Dumnezeu, cu lumina Ta cea dumnezeieşte strălucitoare, ca să Te laud pe Tine, lumina cea neînserată.

Şi acum…

A ta folosinţă agonisind, Preacurată, şi cu rugăciunile tale de nevoi izbăvindu-ne, cu Crucea Fiului tău, pretutindeni fiind păziţi, după datorie pe tine toţi cu bună credinţă, te slăvim.

Cântarea a 4-a:
Irmosul:

Ai venit din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine omul; pentru aceasta strig către Tine: Slavă puterii Tale, Doamne !

Vindecă, Iisuse al meu, rănile sufletului meu, Iisuse al meu şi mă scoate, Te rog, din mâna lui Veliar celui stricător de suflete, Iisuse al meu milostive şi mă mântuieşte.

Am greşit, Iisuse al meu preadulce, Îndurate Iisuse al meu, mântuieşte-mă pe mine cel ce scap sub acoperământul Tău, Iisuse îndelung-răbdătorule şi mă învredniceşte de împărăţia Ta.

Slavă…

N-a greşit, Iisuse al meu, nimeni precum am greşit eu ticălosul; ci cad rugându-mă: Iisuse al meu, mântuieşte-mă şi-mi dăruieşte moştenirea vieţii, Iisuse al meu.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu totul lăudata, ceea ce ai născut pe Iisus Domnul, pe Acela roagă-L să izbăvească de munci pe toţi cei ce te laudă pe tine şi te numesc, după adevăr, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 5-a:
Irmosul:

Lumînarea celor ce zăceau în întuneric şi mântuirea celor desnădăjduiţi Tu eşti, Hristoase, Mântuitorul meu; şi la Tine mânec, Împăratul păcii, luminează-mă cu strălucirea Ta, că nu ştiu alt Dumnezeu afară de Tine

Tu eşti lumina minţii mele, Iisuse al meu; Tu eşti mântuirea sufletului meu celui deznădăjduit, Mântuitorule; Tu, Iisuse al meu, de chinuri şi de gheenă mă izbăveşte pe mine cel ce strig: Mântuieşte-mă, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine ticălosul.

Cu totul fiind surpat de patimi de ocară, Iisuse al meu, acum strig: Tu, Iisuse al meu, trimite-mi mână de ajutor şi mă scoate pe mine, cel ce strig: Mântuieşte-mă, Iisuse al meu, Hristoase, pe mine, ticălosul !

Slavă…

Minte întinată având, Iisuse al meu, strig către Tine: Curăţeşte-mă de întinăciunea căderilor în păcate şi mă izbăveşte pe mine cel care am alunecat din neştiinţă în adâncurile răutăţii, Mântuitorule, şi Te rog, Iisuse al meu, mântuieşte-mă.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, care ai născut pe Iisus, pe Acela roagă-L, Curată, să mântuiască pe toţi dreptcredincioşii, pe călugări şi pe mireni şi să izbăvească de gheenă pe toţi cei ce strigă: Nu ştim altă ajutătoare tare afară de tine.

Cântarea a 6-a:
Irmosul:

De adâncul păcatelor fiind înconjurat, chem adâncul cel nepătruns al milostivirii Tale: Scoate-mă din stricăciune Dumnezeule.

Iisuse al meu, Hristoase mult milostive, primeşte-mă pe mine cel ce mă mărturisesc Ţie, o, Iisuse şi mă mântuieşte şi mă scoate din stricăciune, Iisuse al meu.

Iisuse al meu, n-a fost nici un alt desfrânat precum sunt eu, ticălosul, o, Iisuse, iubitorule de oameni; dar Tu, Iisuse, mântuieşte-mă.

Slavă…

Iisuse al meu, pe desfrânata şi pe desfrânatul şi pe Manase şi pe vameşul am covârşit cu patimile, o, Iisuse al meu, şi pe tâlharul, Iisuse, şi pe niniviteni.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fecioară preacurată, ceea ce ai născut pe Iisus, Hristosul meu, tu care singură eşti neîntinată, curăţeşte-mă acum cu isopul rugăciunilor tale pe mine cel întinat.

Catavasie:

Păzeşte-ne de nevoi pe noi robii Tăi, Milostive, că noi cu deadinsul către Tine scăpăm, ca la Izbăvitorul cel preamilostiv, Stăpânul a toate, Domnul Iisus.

Apoi înainte de Condace şi Icoase, citeşte rugăciunea aceasta către Domnul nostru Iisus Hristos, făcută de Sfântul Isaac Sirul:

Domnului să ne rugăm.

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Care cercetezi făptura Ta, Căruia sunt arătate patimile mele şi neputinţa firii noastre omeneşti şi tăria pizmaşului nostru, Tu însuţi mă acoperă de răutatea lui, pentru că puterea lui este tare, iar firea noastră pătimaşă şi tăria neputincioasă. Tu, dar, o, Bunule, Cel ce ştii neputinţa noastră, Care şi porţi greutatea neputinţei noastre, păzeşte-mă de tulburarea cugetelor şi de potopul patimilor şi fă-mă vrednic de această slujbă sfântă a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele spurcate, să pierd dulceaţa ei şi să mă aflu fără de ruşine şi fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele meu Iisuse, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.

Condacele şi Icoasele
Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Condacul 1, glasul al 8-lea:

Apărătorule cel mai mare şi Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veşnică, cele de laudă aducem Ţie noi, robii Tăi şi zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăveşte pe noi, care-Ţi cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Icosul 1:

Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea şi limba, spre lauda preacuratului Tău nume, precum ai deschis auzul şi limba celui surd şi gângav de demult, ca să grăiesc şi eu acestea:

Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoşilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioşilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curaţi cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoşilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 2-lea:

Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte și, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei pe care îl ducea să-l îngroape, așa înviază și sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, și Te milostivește spre mine, care-ți cânt: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelesul cel greu de pătruns, căutând Filip să-l înţeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme ai fost cu Mine şi n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine şi Eu întru Tatăl? De aceea, Ţie, Celui ce eşti necuprins, cu frică Îţi grăim:

Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratul cel preaputernic;
Iisuse, Stăpânul cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv;
Iisuse, Păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curățește păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptăţile mele;
Iisuse, Nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, Ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 3-lea:

Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi, care ședeau în Ierusalim, îmbracă-mă și pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, și-mi dă să-Ți cânt cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iisuse, Cel ce ai mulţime de îndurări, Care ai chemat pe vameşi și pe păcătoşi şi pe cei necredincioşi, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca nişte mir de mult preţ, primeşte cântarea aceasta:

Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârşit;
Iisuse, frumusețea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluieşte-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învață-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curăţeşte-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice având înăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te, Iisuse, fiind cu trup și umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat și, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale și a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă; și chemându-l i-ai deschis ochii. Luminează cu mila Ta și ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc:

Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumusețătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minții mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuieşte-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăveşte-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 5-lea:

Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul Legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, așa ne scoate și din lanțurile cu care şarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupeşti, prin îndemnările spre desfrânare şi prin trândăvia cea rea, pe cei care-ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și, cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ţie cântare, grăind:

Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereţilor mele;
Iisuse, lauda bătrâneților mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viaţa mea de după moarte;
Iisuse, liniştea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă ruşina pe mine atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 6-lea:

Vestirea și graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii ai viețuit, Cel ce ești neajuns, și durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a-Ți cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Răsărit-a în lume lumina adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, mulțumire Îţi aducem, cântând așa:

Iisuse, adevărul cel ce izgonești înşelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieții, satură-mă pe mine, cel flămând;
Iisuse, izvorul înțelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, veșmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor care cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei care Te caută, află și sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 7-lea:

Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, și ca un Dumnezeu din morți ai înviat și cu slavă la ceruri Te-ai înălțat și ne-ai ridicat pe noi, care-Ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire, S-a întrupat și din mor­mânt a înviat, nestricând pecețile, și la apostoli prin ușile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credință strigăm:

Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înțelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăția cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârșit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veșnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluiește-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condacul al 8-lea:

Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei care-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul era între cei de jos, și dintre cei de sus nicicum nu S-a despărțit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, și cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, iar cu învierea Sa, a dăruit viață celor ce-I cântă:

Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minții;
Iisuse, bucuria cunoștinței;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveșnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăvește preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi, păcătoşii, pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas când voiesc a vorbi despre Tine, Iisuse, Mântuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat eşti și vieţuieşti ca om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credinţă grăim:

Iisuse, Dumnezeul cel preaveșnic;
Iisuse, Împăratul împăraților;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii și al celor morți;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curăţeşte-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgonește de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea, s-a preaînălţat numele Tău mai mult decât tot numele și de la toate făpturile cerești și pământești auzi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Împărate cel preaveşnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curăţeşte-ne de toată întinăciunea, precum ai curățit pe cei zece leproşi, și ne tămăduiește pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameşul, ca să cântăm Ţie cu umilinţă acestea:

Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăția cea neîmpuținată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiți;
Iisuse, ajutătorul celor osteniți;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniștea celor învăluiți;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 11-lea:

Cântare cu totul de umilință aduc Ţie eu, nevrednicul, și strig Ţie ca şi cananeeanca: Iisuse, miluieşte-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul, cu patimi și cu urgie fiind aprins, și dă-mi tămăduire mie, celui ce-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunoștinței, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului cel de Dumnezeu înțelepţitor, şi-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Aşa și mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ţie:

Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduiește-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curățește-mi mintea de gândurile cele deșarte;
Iisuse, păzește-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condacul al 12-lea:

Dăruieşte-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, și mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, și mă cheamă pe mine, trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, și mă auzi pe mine, cel care-Ţi cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Slăvind întruparea Ta, Te lăudăm toţi şi credem cu Toma că Domn şi Dumnezeu eşti, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui, și vei judeca viii și morții. Atunci mă învrednicește șederii celei de-a dreapta pe mine, cel ce zic:

Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuieşte-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzește-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veşmântul cel luminat, înfrumusețează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, strălucește peste mine;
Iisuse, soarele dreptății, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, străluceşte peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletești și trupești izbăveşte-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăvește-mă de focul cel nestins și de alte chinuri veșnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă!

Condacul al 13-lea:

O, preadulce și întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primește acum această puțină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, și păzește moștenirea Ta de vrăjmașii cei văzuți și de vei nevăzuți, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputințe și de foamete, de toate supărările și rănile cele aducătoare de moarte, și din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toți, care cântăm Ţie: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori

După aceasta se zice iarăşi Icosul întâi: Făcătorule al îngerilor şi Doamne al puterilor… Şi Condacul întâi: Apărătorule cel mai mare și Doamne…

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos,
Facerea a Sfântul Isaac Sirul

Domnului să ne rugăm.

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruieşte-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieştilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Ceaslov