Facerea – Capitolul 31

Vechiul Testament

Facerea (Întâia Carte a lui Moise) – Capitolul 31

1. A auzit însă Iacov vorbele feciorilor lui Laban, care ziceau: «Iacov a luat toate câte avea tatăl nostru şi din ale tatălui nostru şi-a făcut toată bogăţia aceasta».

2. Şi căutând Iacov la faţa lui Laban, iată nu mai era faţă de el ca mai înainte.

3. Atunci Domnul a zis către Iacov: «Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în patria ta, şi Eu voi fi cu tine!».

4. Trimiţând, deci, Iacov a chemat pe Rahila şi pe Lia la câmp, unde erau turmele,

5. Şi le-a zis: «Văd eu că faţa tatălui vostru nu mai e faţă de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine.

6. Voi înşivă ştiţi că am slujit pe tatăl vostru cu toată inima;

7. Iar tatăl vostru m-a înşelat şi de zeci de ori mi-a schimbat simbria, Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău.

8. Când zicea el: Cele pestriţe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriţi; iar când zicea el: Cele negre să-ţi fie de simbrie, atunci toate oile fătau miei negri.

9. Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie.

10. Iată o dată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis; şi iată că ţapii şi berbecii, care săreau pe capre şi pe oi, erau albi, vărgaţi şi bălţaţi.

11. Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: «Iacove!». Şi eu am răspuns: «Ce este?».

12. Zis-a el: «Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, căci am văzut toate câte ţi-a făcut Laban.

13. Eu sunt Dumnezeul, Cel ce ţi S-a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făgăduinţă. Scoală deci acum, ieşi din pământul acesta şi mergi în pământul tău de naştere şi Eu voi fi cu tine».

14. Atunci Lia şi Rahila i-au răspuns şi au zis: «Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?

15. Oare n-am fost noi socotite de el ca nişte străine, fiindcă el ne-a vândut şi a mâncat banii noştri?

16. De aceea, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Domnul!».

17. Atunci s-a sculat Iacov şi a urcat copiii şi femeile sale pe cămile,

18. A strâns toate turmele sale şi toată bogăţia sa, pe care o agonisise în Mesopotamia, şi toate ale sale, ca să meargă la Isaac, tatăl său, în ţara Canaanului.

19. Iar Laban, ducându-se să-şi tundă oile, Rahila a furat idolii tatălui său.

20. Deci Iacov a înşelat pe Laban Arameul, căci nu l-a vestit că pleacă,

21. Ci a fugit cu toate câte avea şi, trecând Eufratul, s-a îndreptat spre Muntele Galaadului.

22. Iar a treia zi i s-a dat de ştire lui Laban Arameul, că Iacov a fugit.

23. Atunci, luând Laban cu sine pe feciorii şi pe rudele sale, a alergat după el cale de şapte zile şi l-a ajuns la Muntele Galaadului.

24. Dar Dumnezeu a venit la Laban Arameul noaptea în vis şi i-a zis: «Fereşte-te, nu cumva să vorbeşti lui Iacov nici de bine, nici de rău».

25. Şi a ajuns Laban pe Iacov. Iacov însă îşi aşezase cortul său pe munte; şi tot pe Muntele Galaad şi l-a aşezat şi Laban cu rudele sale.

26. Atunci a zis Laban către Iacov: «Ce ai făcut? Pentru ce mi-ai furat inima şi mi-ai luat fetele, ca şi cum le-ai fi robit cu sabia?

27. Pentru ce ai fugit pe ascuns şi m-ai înşelat, în loc să mă înştiinţezi pe mine, care ţi-aş fi dat drumul cu veselie şi cu cântări din timpane şi din harfă?

28. Ba nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele mele. Te-ai purtat, aşadar, ca un om fără de minte.

29. Şi acum mâna mea cea puternică ar putea să-ţi facă rău. Dar Dumnezeul tatălui tău mi-a vorbit ieri şi mi-a zis: «Fereşte-te, nu cumva să vorbeşti lui Iacov nici de bine, nici de rău!».

30. Să zicem că ai plecat, pentru că cu mare aprindere doreai casa tatălui tău. Dar atunci de ce mi-ai furat dumnezeii mei?».

31. Atunci răspunzând Iacov, a zis către Laban: «M-am temut, căci ziceam: Nu cumva să-ţi iei fetele de la mine şi toate ale mele.

32. Dar la cine vei găsi idolii tăi, acela nu va mai trăi. Caută de faţă cu rudele noastre şi ia tot ce vei găsi al tău la mine!». Iacov însă nu ştia că Rahila, femeia sa, îi furase.

33. A intrat atunci Laban în cortul lui Iacov, şi în cortul Liei, şi în cortul celor două roabe, şi a căutat şi n-a găsit nimic; apoi, ieşind din cortul Liei, a intrat şi în cortul Rahilei.

34. Rahila însă luase idolii şi-i pusese sub samarul cămilei şi şedea deasupra lor; şi a scotocit Laban prin tot cortul Rahilei şi n-a găsit nimic.

35. Iar ea a zis către tatăl său: «Să nu se mânie domnul meu că nu mă pot scula înaintea ta, pentru că tocmai acum am necazul obişnuit al femeilor». Şi mai scotocind Laban prin tot cortul, n-a găsit idolii.

36. Atunci s-a mâniat Iacov şi s-a plâns împotriva lui Laban. Şi începând a grăi, Iacov a zis lui Laban: «Care-i vina mea şi care-i păcatul meu, de te înverşunezi împotriva mea?

37. Dacă ai răscolit toate lucrurile din casa mea, găsit-ai, oare, ceva din ale casei tale? Arată aici înaintea rudeniilor tale şi înaintea rudeniilor mele, ca să ne judece ele pe amândoi!

38. Iată, douăzeci de ani am stat la tine: oile tale şi caprele tale n-au lepădat; berbecii oilor tale nu ţi i-am mâncat,

39. Vite sfâşiate de fiare nu ţi-am adus: acestea au fost paguba mea. Din mâna mea ai cerut ceea ce se furase în timpul zilei şi în vremea nopţii.

40. Ziua eram mistuit de căldură, iar noaptea de frig şi somnul nu se lipea de ochii mei.

41. Aşa mi-au fost cei douăzeci de ani în casa ta. Ți-am slujit paisprezece ani pentru cele două fete ale tale şi şase ani pentru vitele tale, iar tu de zeci de ori mi-ai schimbat simbria.

42. De n-ar fi fost cu mine Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi frica de Isaac, tu acum m-ai fi alungat cu nimic. Necazul meu şi munca mâinilor mele le-a văzut Dumnezeu şi de aceea a mijlocit ieri pentru mine».

43. Răspuns-a Laban şi a zis către Iacov: «Aceste fete sunt fetele mele, aceşti copii sunt copiii mei, aceste vite sunt vitele mele, şi toate câte le vezi sunt ale mele şi ale fetelor mele. Cum dar aş fi putut eu să fac astăzi ceva împotriva lor, sau împotriva copiilor, pe care i-au născut ele?

44. Haidem dar acum să facem amândoi, eu şi tu, legământ, care să fie mărturie între mine şi tine!». Iar Iacov i-a zis: «Iată, nu e nimeni cu noi; dar să ştii că Dumnezeu este martor între mine şi tine».

45. Şi a luat Iacov o piatră şi a pus-o stâlp.

46. Apoi a zis Iacov către fraţii săi: «Adunaţi pietre!». Şi au adunat pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat şi au băut acolo pe movilă. Apoi a zis Laban către dânsul: «Movila aceasta este astăzi mărturie între mine şi între tine».

47. Şi Laban a numit-o în limba sa: Iegar-Sahaduta, adică movila mărturiei, iar Iacov i-a dat acelaşi nume, însă pe limba sa şi i-a zis: Galaad.

48. Apoi Laban a zis iarăşi către Iacov: «Iată, movila aceasta şi semnul ce am pus astăzi sunt mărturia legământului dintre mine şi tine». De aceea i s-a pus şi numele Galaad, adică movila mărturiei.

49. Ba s-a mai numit ea şi Miţpa, adică veghere, pentru că Laban a zis: «Să vegheze Domnul asupra mea şi asupra ta, după ce ne vom despărţi unul de altul.

50. De te vei purta rău cu fetele mele, sau de-ţi vei mai lua şi alte femei, afară de fetele mele, nu mai e vorba de un om, care să vadă, ci ia aminte că între mine şi între tine e martor Dumnezeu!».

51. Şi iarăşi a zis Laban către Iacov: «Iată movila aceasta şi stâlpul, pe care l-am pus între amândoi, este mărturie între mine şi tine.

52. Că nici eu nu voi trece spre tine şi nici tu nu vei trece spre mine, de la această movilă, cu gând rău.

53. Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Nahor, Dumnezeul părinţilor lor să fie judecător între noi!». Iar Iacov a jurat pe Acela, de Care se temea Isaac, tatăl său.

54. Apoi a junghiat Iacov ardere de tot pe munte şi a chemat pe rudele sale să mănânce pâine. Şi au mâncat pâine şi s-au veselit în munte.

55. Iar a doua zi s-a sculat Laban dis-de-dimineaţă şi a sărutat pe nepoţii săi şi pe fetele sale şi i-a binecuvântat. Apoi Laban a pornit să se întoarcă la locul său.