Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut din părinţi creştini în Capadocia, în timpul împăratului Diocleţian, în secolul al IV-lea. Ajunge în slujba împăratului ca militar şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor începute în anul 303.
Viața
Marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian, s-a născut în Capadocia, fiu al unor părinți creștini de origine greacă și învățat, din tinerețe, în dreapta credință. Rămas fără de tată din copilărie, Sfântul s-a mutat, cu maica sa, din Capadocia în Palestina, fiind cu neamul de acolo și având acolo multe averi și moșteniri. Ajuns la vârsta desăvârșită și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneala, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut prețuit și, îmbrățișând slujba armelor, în scurta vreme, a cucerit cele mai mari cinstiri, până și dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului.
Se știe că, deși era păgân, împăratul Dioclețian, până la anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creștinilor. Aceasta stare de lucruri a îngăduit creștinilor vrednici, să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăție. Totuși, în anul 303 d.Hr., Dioclețian a organizat persecuția creștinilor convingându-l pe nepotul său Galeriu (Galerius), pe care îl considera tovarășul său (tetrarh) în timpul domniei sale. Istoria creștinismului a dovedit că din 303 d.Hr. până în 313 d.Hr. (anul în care împăratul Constantin a emis Edictul de la Milano pentru a aduce pacea creștinilor), biserica a întâlnit judecata universală și botezul. Alege prețul pentru viața ta între zeii păgâni și Isus Hristos.
De aceea, de îndată ce Gheorghe a aflat de hotărârea sa de a persecuta creștinii, s-a înfățișat imediat în fața împăratului Dioclețian și a mărturisit întregii curți că este creștin și a spus că este dispus să lucreze în armata regelui. Dioclețian a fost șocat de această mărturisire și cu convingerea lui Galerius, l-a întemnițat și torturat pentru a renunța la credință. Luptă cu sulițele, lovirea picioarelor, lovirea cu pietre în piept, tortură la roată, gropi de var, pantofi cu cuie, alcool otrăvit, lovirea cu viță de vie etc. El a îndeplinit toate ritualurile martiriului. Toate acestea și altele asemenea, St. George a îndurat cu curaj, rămânând fidel credinței sale.
Pentru creștini, martirii sunt creștini aleși de Dumnezeu pentru a lupta împotriva păgânismului și a diavolului. Prin urmare, în timpul persecuției și al celor mai sângeroase încercări, Mântuitorul i-a inspirat cu putere divină și le-a protejat trupurile de durere.
Sfântul Gheorghe a suferit moartea, viu și nevătămat, mulți oameni și-au abandonat idolii și au început să creadă în Hristos, cu o voce care lăuda creștinismul. De asemenea, în timp ce era închis în Sf. Gheorghe a atins un mort și l-a readus la viață. Soția lui Dioclețian, regina Alexandra, a văzut și ea acest lucru și și-a mărturisit credința în Hristos.
În cele din urmă, regele a încercat să o cucerească cu onoarea și promisiunile sale, dar sfântul a ales să fie cu Hristos pentru totdeauna. În fața acestei recunoașteri, Dioclețian, dându-și seama că toate eforturile sale erau zadarnice, a ordonat tăierea capului pe martira și regina Alexandra.
Dar pe drum, soldații i-au scos din castel și, înainte să ajungă în zona măcelării, regina s-a slăbit și și-a dat sufletul. Când au ajuns la locul rânduit, sfântul a ridicat glasul și s-a rugat pentru voia lui Dumnezeu, mulțumind lui Dumnezeu pentru tot ce a iubit. De aceea, rugându-se lui Dumnezeu și aplecându-și capul de bucurie, a fost doborât cu sabia, credința lui nedisprețuită și i s-a împotrivit capul lui Hristos, pe care nimeni nu-l cunoștea.
0 Comentarii