Aghiasmă, sau apa sfinţită



Aghiasmă, sau apa sfinţită prin slujba bisericească, se face cînd preotul cheamă asupra ei puterea Duhului Sfînt, pentru ca ea să aibă puterea de a sfinţi viaţa oamenilor şi a naturii înconjurătoare, pentru ca ele să capete binecuvîntarea Domnului (Fac. 10, 15) .
Apa este simbolul curăţirii sufleteşti, a promovării şi a sfinţirii vieţii (Fac. 7,11; Ex. 2,10; Lev. 14,7; lez . 36,25; Ioan, 3,5; Matei 3, îl; F. Ap. 8, 38;Efes.5,20).
Aghiasma este apa sfintita cu puteri tamaduitoare care curata si vindeca trupul si sufletul credinciosului. Numele de aghiasma vine de la cuvantul grecesc „aghios” care inseamna Sfintire/ apa sfintita.
„Apa vie” este mereu proaspata nu da semne de alterare sau de invechire pentru ca in ea salasluieste harul divin. Apa se sfinteste de un preot in cadrul unei slujbe si este de doua feluri: aghiasma mica (atunci cand are loc slujba pentru „Sfintirea cea mica a apei”) si aghiasma mare (atunci cand are loc „Sfintirea cea mare a apei” in ziua de Boboteaza).
-La Botezul Domnului, se face aghiasmă mare (Marc. 1, 8; Luca 3,16). Ea se ia înainte de anaforă. Se dă şi celor ce sînt opriţi de la împărtăşanie, ca întărire spre nădejdea pocăinţei, a mîngîierii şi îndreptării lor pentru viitor (Const. Ap. VIII, 29).

Sfințirea apei, în Biserica ortodoxă, se realizează în patru feluri:
1. Primul fel de sfințire a apei este chiar la naștere.
Copilul, știm că se naște cu păcatul strămoșesc, deci, este necurat. De aceea, Biserica a rânduit ca moașa copilului să vină la biserică cu un vas cu apă, pe care o va sfinți preotul. Cu această apă se spală pruncul în albie, se stropește și se dă să înghită puțin. Se procedează astfel pentru a nu trăi pruncul fără să se împărtășească de harul lui Dumnezeu, prin această apă sfințită, pâna la botezul lui, când se împărtășește pe deplin cu Hristos.
2. O a doua sfințire a apei se face la săvârșirea Tainei Sfântului Botez. Deci, când se botează pruncul, se sfințește mai întâi apa din cristelniță și după aceea se botează pruncul în apă sfințită.
3. Cea de-a treia sfințire a apei este Agheasma Mică sau Sfeștania. Aceasta se face ori de câte ori este nevoie. De obicei în fiecare lună. Cu această apă se stropește casa, lucrurile din casă, gospodaria, animalele, oamenii bolnavi, ogoarele, mașinile și, în general, toate dependințele omenești, fără deosebire. Apa care ramâne de la sfințire, se pune într-un vas la un loc curat și se ia în fiecare dimineață pe nemâncate după anafură, când suntem curați trupește și sufletește și ne-am împlinit rugăciunile dimineții. Copiilor le este recomandată în fiecare dimineață.
Bolnavii mai pot fi stropiti și cu Agheasma Mică de la Izvorul Tămăduirii, sărbătoare ce este asezată în calendar după Sfintele Paști, în Vinerea din Săptămâna Luminată.
4. A patra sfințire a apei se numește Agheasma Mare și se sfințește o singură dată pe an, la Bobotează (Epifania sau Teofania), 6 ianuarie. Se consumă de la 6 ianuarie până la 14 ianuarie, dimineața pe nemâncate. După aceea, în tot cursul anului această Agheasmă Mare se păstrează într-o sticlă la loc curat și nu se consumă decât atunci când omul postește și nu manâncă nimic toată ziua, până la 4-5 după-amiază și este spovedit, după care se ia anafură.
Fiecare creștin trebuie să aibă în casa sa, în sticle curate, la un loc curat, cele două feluri de apă sfințită: Agheasma Mare și Agheasma Mica. De asemenea, trebuie să mai aibă anafură (pîine sfințită) și ulei sfințit de la Sfântul Maslu. Astfel, dimineața, după ce ne sculăm, ne spălăm, ne îmbrăcăm, ne închinăm și spunem rugăciunile dimineții, luăm o bucățică de anafură, înghițim de trei ori Agheasma Mica și ne ungem pe frunte în semnul Sfintei Cruci cu untdelemn sfințit la Sfântul Maslu.
Tot legat de modul de folosire al apei sfințite:
·       oricine poate consuma apă sfințită cu condiția să nu manânce și să nu bea nimic dupa orele 24, adica miezul nopții, pentru ca ziua următoare să o începem cu harul lui Dumnezeu, ce se află în această apă sfințită;
·       pentru cei căsătoriți, condiția principală pe care trebuie să o îndeplinească pentru a consuma apa sfințită este „curățenia trupească”;
·       elevii și studenții pot să bea dimineața, înainte de masă, să se stropească pe frunte și pe hainele de pe ei, pentru a le lumina Dumnezeu mintea, pentru a le dărui înțelegere și pricepere;
·       se poate stropi prin casă atunci când se crede de cuviință (suspect de farmece, descântece, vrăjitorii sau alte lucrări diavolești);
·       celor bolnavi, apa sfințită le este de mare trebuință: să o bea pe nemâncate, să-și stropească hainele de pe ei și rănile sau locurile dureroase;
·       grajdul animalelor se poate stropi în fiecare lună cu apă sfințită dar mai ales când apar diferite boli la animale sau păsări;
·       este indicat ca grădinile și țarinile să se stropească cu apă sfințită atât la semănat și recoltat, cât și la apariția dăunătorilor sau altor boli;
·       mașinile și orice utilaj cu care lucrăm, de asemenea sa se stropească cu apă sfințită împotriva accidentelor;
·       femeile pot folosi apa sfințită numai în perioada de curățenie.
Prin împărtășirea în fiecare zi cu aceste elemente sfintite, cu credință, cu rugăciune și cu post, se dobândește sănătate trupească și sufletească, se întărește credința, se sfințește tot ce ține de casele oamenilor și se alungă diavolii, teama, frica de moarte, visele rele și orice primejdie. Acea zi este binecuvântată de Dumnezeu.
Agheasma mică sau Sfeștania este apă sfințită după ritualul Bisericii Ortodoxe.
Apa este elementul cel mai însemnat pentru toate creaturile. Creștinii, în general, și bolnavii, în special, trebuie să consume apă sfințită. În felul acesta se vor împărtăși de energiile necreate ale Duhului Sfânt ce există în compunerea ei.
Sfințirea apei înseamnă aducerea ei la starea inițială, așa cum o crease Dumnezeu la început, când era apa vie, sfântă și nealterabilă. Dar, după căderea omului în pacat, a început alterarea și pierderea calității de apă vie.
Preotul nu face altceva decât să-i redea apei actuale, ale cărei molecule se mișcă dezordonat (mișcarea Browniana), nealterabilitatea - stare în care mișcarea moleculelor este ordonată și ritmică. În acest sens, putem afirma din nou cu toată convingerea că sfințiții liturghisitori ai Bisericii noastre ortodoxe, prin Sfintele Taine și Ierurgiile pe care le savârșesc, sfințesc materia prin harul Duhului Sfânt.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii